
La început aveam o mulțime de întrebări. Și foarte puțin curaj să le pun.
Nu pentru că oamenii din jur erau răi. Ci pentru că toată lumea era ocupată, iar eu nu voiam să deranjez.
Multe dintre greutățile acelui an nu vin din lipsă de cunoștințe. Vin din faptul că n-ai pe cine să întrebi fără să-ți fie rușine.
Pe scurt
Nu trebuie să știi totul singură.
Fermitatea și respectul pot sta în aceeași propoziție.
Dorința lor de a evolua nu este o slăbiciune, ci semnul unui profesionist de elită.
Se teme că va fi judecat, criticat sau perceput ca nepregătit
Se teme că va fi judecat, criticat sau perceput ca nepregătit de către colegi și echipa chirurgicală, ceea ce îi scade încrederea în sine și îl face să evite inițiativa.
În relația cu echipa:
- evită să pună întrebări de teamă să nu fie judecat
- devine prea precaut sau prea tăcut
- are dificultăți în a avea inițiativă
Nu pune întrebări atunci când nu înțelege ceva, de teamă să nu fie judecat sau perceput ca nepregătit. Rezultat: acumulează confuzie și nesiguranță.
- „Mă simt pierdut când începe intervenția.”
- „Încerc să par calm, dar în interior sunt panicat.”
- „Mi-e teamă că o să mă fac de râs în sală.”
- „Nu vreau să fiu colegul de care ceilalți se feresc.”
„Mi-e rușine să întreb prea mult.”
Un mentor bun
Atunci am înțeles cât de mult contează să ai un om căruia să-i poți spune: „Nu știu. Îmi explici?”
- nu doar îți arată ce să faci, ci îți explică și de ce;
- îți spune ce a greșit el la început, ca să nu treci singură prin aceleași lucruri;
- te corectează fără să te facă să te simți mică;
- e acolo și după o zi grea, nu doar când totul merge bine.
Asta mi-aș fi dorit cel mai mult la început: un om care a trecut prin asta, care să-mi spună „e normal” atunci când mă simțeam pierdută, și „uite cum se face” atunci când nu știam.
Feedback-uri primite de la colege debutante sau de la rezidenți cu care am interacționat: primul feedback a fost aprecierea lor la deschiderea mea față de ei în a-i iniția în sala de operație și răbdarea cu care i-am tratat.
Pentru cele care nu mai sunt la început
Peste ani, debutanta de lângă tine poate nu își va mai aminti toate instrumentele pe care i le-ai arătat în prima lună.
Dar își va aminti sigur cum a fost tratată atunci când nu știa ceva.
În blocul operator avem nevoie de precizie și de fermitate. Dar fermitatea și respectul pot sta în aceeași propoziție.
Poți corecta pe cineva făcându-l să se simtă mic. Sau îl poți corecta în așa fel încât să înțeleagă și să poată continua să lucreze.
„Și noi am fost cândva omul nou din sală. Să nu uităm cum a fost.”
Problema izolării profesionale
Deși lucrează într-o echipă, mulți se simt singuri în lupta lor de a fi mai buni. Cultura „fiecare pentru el” îi face pe oameni să se simtă neputincioși.
Îmi doresc ca debutanții să simtă că nu sunt singuri și că pot evolua fără frica permanentă de a greși.
Le ofer cursanților instrumente prin care înțeleg că dorința lor de a evolua nu este o slăbiciune, ci semnul unui profesionist de elită.

Mentorat VIBO, 1:1 sau în grup
Mentorat 1:1 și de grup
Un loc în care poți spune „Nu știu. Îmi explici?” fără rușine, cu cineva care lucrează încă în blocul operator.
Vezi mentoratulÎntrebări frecvente
Dacă ești la început și simți că ți-ar prinde bine un astfel de sprijin, scrie-mi un mesaj. Sunt aici.
Pentru că nimeni nu ar trebui să învețe blocul operator singur.
Sesiunea cadou
Hai să vorbim despre tura ta
30 de minute online, fără costuri și fără obligații: vedem unde ești acum și care e următorul tău pas.
Rezervă sesiunea cadou