Un moment pe care nu îl uiți niciodată: prima ta zi

Îți amintești momentul când ai intrat prima dată acolo?

• Lumina puternică.
• Instrumente pe care încă nu le recunoști.
• Ritmul alert.
• Medici care cer lucruri rapid.
• Și sentimentul acela apăsător că fiecare secundă contează.

Mulți debutanți trec prin același lucru: teama că nu vei face față, frica de a greși și presiunea de a ține pasul cu echipa.

Chirurgul poate cere instrumentul înainte să apuce să termine propoziția. Trebuie să înveți să gândești cu un pas înainte.

„Blocul operator nu se învață doar din cărți. Se învață din experiență, din greșeli, din observație și din cineva care îți explică lucrurile exact cum sunt în realitate.”

Observă: înțelegerea mediului și a dinamicii din sală

Prima etapă a adaptării în blocul operator, în care debutantul învață să înțeleagă mediul, ritmul și dinamica echipei fără presiunea de a controla totul imediat.

• cum funcționează blocul operator în realitate
• rolurile echipei chirurgicale
• regulile nescrise din sală
• cum să observe eficient și să reducă haosul mental
• cum să se adapteze treptat la ritmul operator

Scop: Reducerea sentimentului de panică și dezorientare.

Acolo înveți:

• să gândești rapid
• să anticipezi fiecare gest al chirurgului
• să lucrezi perfect în echipă
• să rămâi calm când presiunea este mare

O intervenție bună începe mai devreme

Mulți debutanți cred că munca începe când intră în sală. De fapt, o intervenție bună începe mai devreme.

Câteva obiceiuri care m-au ajutat mult:

• citește programul operator din timp și întreabă-te: ce intervenție e, ce trusă îmi trebuie?
• află ce preferă chirurgul: firele, instrumentele, ordinea în care lucrează;
• verifică materialele înainte să te speli: trusa, firele, aspirația, bisturiul electric;
• gândește-te: „Ce-mi poate lipsi la jumătatea intervenției?” și pregătește de acum.

Când ești pregătită, nu mai alergi după lucruri. Ai timp să fii atentă la câmpul operator.

„Pregătirea nu e o formalitate. E cel mai bun mod de a avea grijă de pacient și de tine.”

Poziționarea pe masă nu e un detaliu

Un pacient treaz se mișcă atunci când îl doare ceva. Un pacient anesteziat nu mai poate face asta.

Stă în aceeași poziție o oră, două, uneori mai mult.

La ce e bine să fii atentă, împreună cu echipa:

• zonele de presiune: călcâie, sacru, coate, ceafă;
• brațele să nu fie întinse forțat;
• pielea să nu stea în contact cu părți metalice ale mesei;
• placa bisturiului electric (electrodul neutru) să fie bine aplicată, pe piele curată și uscată.

Sub câmpurile sterile nu mai vezi nimic din toate acestea. De aceea contează ce verifici înainte să le pui.

„Grija pentru pacient nu se vede doar în instrumente. Se vede și în felul în care l-ai așezat pe masă.”

(Poziționarea și aplicarea electrodului se fac întotdeauna după protocolul spitalului și indicațiile echipei.)